7 iunie  2024, 18.00 - 20.00

CPES – Centrul pentru Politicile Egalității de Șanse, 

Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București

 Str. Spiru Haret, nr. 8

Sala Negulescu

Masă rotundă 

Cotele de gen și dimensiunile reprezentării politice. Cum obținem o agendă care să răspundă intereselor femeilor?

Moderatoare:  

Bianca BĂLĂNESCU, studentă MPES

Vorbitoare/vorbitori

Andreea RUSU, Centrul FILIA

Claudiu TUFIȘ, conferențiar, FSPUB

Tudorina MIHAI

Masa rotundă este organizată de studentele și studenții anului I ai Masterului „Politicile Egalității de Șanse în context românesc și european”, în cadrul seminarului de mentorat profesional, coordonat de Simona Necula.

Evenimentul se adresează studentelor și studenților, tinerelor cercetătoare și tinerilor cercetători, profesoarelor și profesorilor din Universitatea din București și nu numai.

Participarea se face pe baza înscrierii aici: https://forms.gle/qShXvsjr4cuzMQ2E8 

De-a lungul celor 35 de ani de democrație românească, prezența femeilor în legislaturi a fost de maximum 20% (2016), cu un minim istoric de 3,8% (1992)[1].

Pentru că egalitatea de gen este recunoscută ca indice al calității democrației[2], absența femeilor din legislaturi este o problemă care cere intervenție urgentă, iar un instrument eficient în acest sens sunt cotele de gen.

Legislația românească, cel puțin la nivel formal, are mijloacele pentru a acomoda această măsură afirmativă. Conform Art. 16 din Constituția României, „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.” Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, prin Art. 22, alin. (3), stabilește că ,,Partidele politice au obligația să prevadă în statutele și regulamentele interne acțiuni pozitive în favoarea sexului subreprezentat la nivel de decizie, precum și să asigure reprezentarea echilibrată a femeilor și bărbaților în propunerea candidaților la alegerile locale, generale și pentru Parlamentul European.” Legile care reglementează desfășurarea alegerilor naționale (Legea 208/2015), locale (Legea 115/2015) și europene (Legea 33/2007), conțin fiecare câte un articol care face atingere la dimensiunea de gen a candidatelor și candidaților, formulat identic: ,,Listele de candidați pentru alegerea consiliilor locale și a consiliilor județene trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe”. În plus, Legea privind finanțarea partidelor (Legea 334/2006), prin Art. 18 alin. (2) prevede: ,,Pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată proporţional cu numărul mandatelor obţinute în alegeri de candidaţii femei.”

Cum această măsură afirmativă nu vizează doar o dimensiune descriptivă a reprezentării (creșterea numărului femeilor din Parlament proporțional cu dimensiunea populației feminine), ajungem rapid să ne întrebăm ce aduce cu sine această creștere și ce ar trebui să ne dorim de la politicienele noastre, abia instalate în scaune tradițional masculine? Mai precis, cum anume se traduc aceste câștiguri cantitative, de reprezentare descriptivă, în planul calitativ, concret, al reprezentării substantive (acțiunile întreprinse de parlamentare pentru a răspunde intereselor și nevoilor femeilor)?

Știm că Indexul Egalității de Gen (2023) plasează România pe ultimul loc între țările membre UE și știm că România este țara cu cea mai mare mortalitate provocată de cancerul de col uterin și cea mai mare rată de mame minore din UE. Femeile românce se confruntă cu fenomenul violenței domestice și de gen, cu pericolele traficului de persoane, cu discriminarea la locul de muncă, dar și cu munca domestică neremunerată, care le revine în mod tradițional – îngrijirea copiilor, bătrânilor sau a gospodăriei.

Este o mai mare participare a femeilor la viața politică pasul esențial pentru rezolvarea acestor probleme structurale? Dacă da, ce rol joacă convingerile feministe în această trecere de la descriptiv la substantiv? În plus, cât de facil este, de fapt, pentru parlamentarele noastre să afișeze atitudini feministe pe o scenă politică monopolizată de către bărbați?

Acestea sunt întrebările de la care pornim discuția alături de invitatele și invitații noștri.

[1] Ionela Băluță, Claudiu Tufiș, Reprezentarea politică a femeilor în România, decembrie 2021, p. 4, https://gep.unibuc.ro/wp-content/uploads/2022/02/Baluta-Tufis-RO-2021-Reprezentarea-politica-a-femeilor-in-Romania.pdf.

[2] United Nations Development Programme, ‟Gender equality and democratic governance”, https://www.undp.org/eurasia/our-focus/gender-equality/gender-equality-and-democratic-governance.